Istoria Bisericii update

IN LUCRU...

Istoria Bisericii Speranța

       Putem să spunem că istoria Bisericii Speranța a început cândva prin 2004, când Dumnezeu a sădit pentru prima dată gândul plantării unei noi biserici în inima pastorului Nelu Chiriță, care slujea  atunci la Templul Penticostal, cea mai mare biserică evanghelică din Galați, cu peste 400 de membri. Prima reacție a fost să respingă acel gând ca pe unul firesc și nepotrivit slujirii sale. Însă, oridecâte ori făcea aceasta, gândul respectiv se întorcea parcă tot mai puternic până când a devenit ca o idee persistentă, stăruitoare, de care nu mai putea scăpa nici noaptea. Acele momente nu au fost nici ușoare, nici plăcute, pentru că pe deoparte dorea să slujească plin de dăruire bisericii unde L-a cunoscut pe Dumnezeu și care l-a investit în slujire, dar pe de altă parte, simțea o dorință tot mai puternică de a începe o biserică nouă, contemporană, relevantă pentru cei din afară, plină de dragoste și pasiune pentru salvarea celor pierduți. Visa la o biserică vie, deschisă, cu o atmosferă plăcută și prietenească unde oricine să se simtă binevenit, la o închinare autentică și efervescentă, la o calitate și o claritate a predicării care să satisfacă atât nevoile oamenilor simpli cât și așteptările celor intelectuali. Visa la o comunitate de credincioși asemeni unei familii care să-și exprime cu ușurință dragostea unii față de alții, într-o atmosferă de apreciere și încurajare, și care să dovedească pasiune și excelență în slujirea lui Dumnezeu. Visa o biserică lipsită de prejudecăți și tradiții, liberă și dornică să experimenteze, deschisă la schimbare, care să accepte diferențele și diversitatea, care să știe să se bucure și să celebreze. 

       Deși a reușit cu ajutorul lui Dumnezeu să realizeze multe lucruri frumoase la Templu simțea totuși că încet, încet, a ajuns într-un impas și că schimbarea nu poate merge mai departe de atât. 

      Surprinzător, și în același timp încurajator, a fost faptul că fratele Irinel Iordache, care lucra la secretariatul Templului, a demonstrat că împărtășea aceleași frământări. Nu putea fi o simplă coincidență ci se părea că Dumnezeu începe să strângă oameni în jurul acestei viziuni.

       Deși lucrurile nu erau încă foarte clare sau hotărâte, împreună cu Irinel, a încercat în 2005 în mai multe rânduri să obțină închirierea unui cinematograf din Galați, ca spațiu pentru viitoarea biserică. Un an mai târziu, în 2006, dorința lor a devenit și mai puternică datorită unui articol publicat înrevista „Ţinta”, de către Misiunea Mondială Unită şi Asociaţia OCI. În cadrul acelui articol era prezentată următoarea statistică:

CLELE 12 MUNICIPII DIN ROMANIA CU CEA MAI MARE NEVOIE DE NOI BISERICI

Oraș

Populația

2003

Numărul bisericilor evanghelice

Membri și aparținători

Oameni care frecventeaza o biserică evanghelică

Raport*

Galaţi

300.221

7

2.000

0.67%

42.887

Miercurea Ciuc

42.673

1

215

0.50

42.673

Râmnicu Vâlcea

119.601

3

200

0.17%

39.867

Râmnicu Sărat

38.805

1

10

0.03%

38.805

Brăila

216.292

6

825

0.38%

36.049

Sfântu Gheorghe

63.087

2

100

0.16%

31.544

Tulcea

93.003

3

220

0.24%

31.001

Craiova

300.843

10

1.850

0.61%

30.084

Olteniţa

28.323

1

35

0.12%

28.323

Bucureşti

1.929.615

80

16.000

0.83%

24.120

Constanţa

309.965

13

1.500

0.48%

23.843

Buzău

133.116

6

250

0.19%

22.186

* Acest numar reprezinta numarul oamenilor din municipiu impartit la numarul total de biserici evanghelice din orasul respectiv. Inseamna ca in Galati, de exemplu (avant o populatie de 300.211 si numai 7 biserici) este o singura biserica pentru fiecare 42.887 de locuitori.

 

       Faptul că Galațiul se afla pe primul loc la cea mai mare nevoie de noi biserici a fost confirmarea din partea lui Dumnezeu pentru pastorul Nelu Chiriță care din acel moment a acceptat pe deplin chemarea pe care o simțea din partea lui Dumnezeu de a înființa o nouă biserică. În același an a comunicat intenția sa președintelui Comunității Regionale Penticostale Constanța, Ghiță Rițișan cu care a stabilit un proces de tranziție. Conform acestui proces, avea libertatea de a comunica bisericii intenția de a planta o nouă biserică dar nu trebuia să divulge faptul că el însuși va pleca la noua biserică ca să nu se creeze tensiuni la Templu. În același timp trebuia să se găsească succesorul care va rămânea în locul vacant, la Templu, pentru ca biserica să nu sufere. De la bun început pastorul Nelu Chiriță l-a propus pe Iosif Mînjineanu pentru această slujbă, un tânăr care abia își încheiase studiile la Institutul Teologic Penticostal București, și cu care lucra deja de ceva vreme. Timpul pe care-l oferea acest proces de tranziție era bine venit, pentru că trebuia pusă la punct filozofia de lucrare a viitoarei biserici și strategia înființării ei.


       În 2007 a început parteneriatul cu Next Level International care avea să ofere un oarecare sprijin în procesul de plantare a noii biserici și care avea să intermedieze un alt parteneriat, cu Harbourside Church, o biserică plină de viață și de pasiune din Auckland, Noua Zeelandă. (Greg Swinamer de la N.L.I., Nelu Chiriță, Emil State și Irinel Iordache)

dscn32497 res

       În ianuarie 2008, pastorul Nelu Chiriță a participat la o conferință în Marea Britanie împreună cu fratele Dan Mureșan, ocazie cu care au vizitat și Hillsong Church din Londra. (Dan Mureșan si Nelu Chiriță la Londra)

copy 1 res

       Experiența închinării la Hillsong a fost de-a dreptul inspiratoare și a schimbat cumva optica viziunii închinării lui Dan Mureșan care avea să devină la viitoarea biserică un lider de închinare vizionar, motivator, plin de inspirație și responsabilul întregului Departament de Muzică.  Acest departament, prin calitatea muzicii și prin pasiunea și slujirea excepțională a tinerilor care-l compuneau, urma să fie de la bun început, unul dintre motoarele principale ale Bisericii Speranța.

       Pe 10 februarie, Președintele C.R.P.C. Ghiță Rițișan, a anunțat oficial plecarea pastorului Nelu Chiriță în misiunea de plantare a noii biserici, în plenul Adunării Generale a membrilor Templului Penticostal Galați. 

         În următoarele trei duminici, 17, 24 februarie și respectiv 02 martie, conform strategiei stabilite la Comitet, pastorul Nelu a prezentat bisericii viziunea noii biserici, iar la sfârșit fiecare credincios a primit câte un talon de decizie prin care urma să-și exprime alegerea de a rămâne în continuare ca membru la Templu sau de a face parte din echipa de plantare a noii biserici alături de Nelu Chiriță. Ultima zi de depunere a taloanelor urma să fie pe 27 aprilie când se sărbătorea și Paștele.

        Una din frământările cele mai mari ale pastorului Nelu din acea vreme a fost ca nu cumva să se creeze tensiuni cu privire la componența echipei de plantare și ca nu cumva frații de la Templu să aibe impresia că el va încerca să convingă cât mai mulți și pe cei mai capabili oameni să-l urmeze la noua biserică. Dorința lui era să nu lase în urma sa nici măcar o umbră de neînțelegere iar despărțirea să aibă loc în pace. S-a rugat mult în această privință, pentru că avea nevoie de o echipă de plantare dar nu știa cum să o formeze fără a crea suspiciuni printre cei care doreau să slujească în continuare la Templu. Pe de altă parte nu putea pleca la drum cu oricine, avea nevoie de oameni destoinici, capabili, curajoși, maturi, de caracter, deschiși la schimbare, dornici să plătească prețul și să facă sacrificii, care să nu se descurajeze la primul obstacol și să nu dea înapoi. Echipa aceasta urma să devină ADN-ul viitoarei biserici iar succesul sau insuccesul ei depindea în mare măsură de oamenii care urmau să o compună. În cele din urmă Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lui și i-a vorbit foarte clar prin Judecători 7:4  «Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă prea mult. Pogoară-i la apă, şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: „Acesta să meargă cu tine” va merge cu tine; şi acela despre care îţi voi spune: „Acesta să nu meargă cu tine” nu va merge cu tine.» Era vorba despre un pas prin credință. Pastorul Nelu nu trebuia decât să prezinte, de la amvon, viziunea noii biserici și să împartă taloanele de decizie, fără să ceară nimănui în particular să-l urmeze, iar Dumnezeu urma să-i aleagă pe cei pe care El însuși îi va considera potriviți pentru noua biserică. Nu numai că a acceptat acest pas prin credință, dar a vorbit întregii biserici despre aceasta și a declarat public că nu va cere nimănui să-l urmeze, nici măcar celor din familie, ci i-a îndemnat pe oameni, ca fiecare în mod personal să caute voia lui Dumnezeu în rugăciune, fără să influențeze sau să se lase influențați și să-și exprime opțiunea în final, prin talonul de decizie. Mai mult decât atât, exact în perioada în care oamenii trebuiau să se decidă, Dumnezeu a făcut ca pastorul Nelu să fie invitat să predice la inaugurarea unei biserici române din Atlanta, Statele Unite. Astfel că între 13 martie și 22 aprilie s-a aflat în SUA.

       Când în final s-au strâns taloanele, s-a constatat că exact 50 de persoane au decis să pornească la drum pentru plantarea noii biserici, iar acesta a fost un prilej de mare bucurie și de mulțumire la adresa lui Dumnezeu. 

       Mai era o singură problemă de rezolvat, spațiul pentru slujbele și activitățile viitoarei biserici. Luni la rând a căutat și a vizitat zeci de spații, împreună cu frații Alex Madincea și Adi Popa, dar fără succes. Ori aveau un preț prea mare pentru închiriere ori erau nepotrivite pentru slujbe. Stresul devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia termenul stabilit iar oamenii întrebau, pe bună dreptate, unde vor avea loc slujbele noii biserici. Abia în ultima săptămână a apărut la închiriere un spațiu, care nu era pe lista cu variante posibile, și care aparținea firmei de telefonie Romtelecom. (Intrare spațiu Romtelecom)

       Era destul de bun pentru început, era amplasat într-o zonă bună și s-a demarat procesul de închiriere printr-o solicitare scrisă la sediul din București. Exact înainte cu o zi de ultima slujbă comună, am primit acceptul de a folosi spațiul, astfel se face că cei 50 de membri care au optat pentru noua biserică nu știau încă unde se vor întâlni pentru slujbă duminica viitoare! Aceasta a fost încă o dovadă că acești oameni au făcut într-adevăr, un pas prin credință și au acceptat chemarea lui Dumnezeu indiferent unde s-ar fi aflat noua biserică. Nu numai că nu știau unde va fi noua biserică, dar nu știau nici măcar cu cine vor face echipă, cine va mai merge la noua biserică. A fost un pas în necunoscut, un act de curaj și o dovadă a unei motivații corecte.

       Pe 11 mai 2008 a avut loc ultima slujbă comună la Templu într-o atmosferă liniștită și plină de pace, deși se simțea o emoție profundă și generală plutind în aer. Era bucurie și tristețe în același timp. Pastorul Nelu Chiriță a predicat din Faptele Apostolilor 13:1-4 și a făcut o paralelă între Biserica din Antiohia și evenimentele prin care trecea Templul în acele momente. Patru idei au fost scoase în evidență în mod special:

  • În Biserica din Antiohia erau mulți oameni de valoare (vezi versetul 1), slujitori devotați lui Dumnezeu care, mai mult ca sigur, se simțeau bine împreună și se bucurau de slujbe de calitate și de o părtășie extraordinară. Dacă era după ei, probabil că nu s-ar fi despărțit niciodată, dar... Dumnezeu avea alte planuri cu ei! La fel și noi, a precizat pastorul Nelu, ne simțim bine împreună, dar Dumnezeu are alte planuri cu noi...
  • Exact așa cum Duhul Sfânt a cerut atunci ca Barnaba și Pavel să fie puși deoparte (vezi versetul 2), tot așa și astăzi, Duhul Sfânt a pus deoparte anumite persoane de la Templu, pentru lucrarea la care El i-a chemat, aceea de a înființa o nouă biserică. Pastorul nu a încercat să convingă pe nici una dintre aceste persoane să se implice în această lucrare, ci Duhul Sfânt i-a chemat și i-a convins să lase acest loc confortabil și să pășească într-un necunoscut.
  • Biserica din Antiohia s-a dovedit a fi matură, nu s-a opus planului lui Dumnezeu, nu i-a oprit,  descurajat sau desconsiderat pe cei aleși, ci au postit, s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece (vezi versetul 3) La fel și noi, spunea pastorul Nelu, dorim să plecăm în această lucrare cu acordul bisericii, cu binecuvântarea ei. 
  • Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, au pornit la drum (vezi versetul 4). La fel și noi, declara pastorul Nelu, avem certitudinea că suntem trimiși de Duhul Sfânt și vrem să pornim la drum cu El. Urmează să ieșim din zona noastră de confort și să pășim într-un necunoscut, dar dacă Domnul este cu noi nu avem de ce să ne temem!

       După mesaj, pastorul Nelu a mulțumit bisericii pentru susținerea pe care i-a acordat-o în cei șapte ani în care a slujit ca pastor la Templu, și pentru susținerea proiectului de plantare a noii biserici. Apoi întreaga biserică s-a rugat în mod special pentru toți cei care urmau să plece, pentru ca Domnul să-i binecuvinteze, să-i însoțească și să le dea biruință în lucrarea care le stă în față. În final și-au luat rămas bun unii de la alții și și-au urat reciproc succes în lucrarea lui Dumnezeu.  Despărțirea nu a fost ușoară, era de așteptat, dar ea s-a făcut „într-o atmosferă frumoasă de prietenie, în liniște și pace așa cum îi place lui Dumnezeu”, cum foarte frumos a remarcat cineva din afara bisericii care s-a nimerit atunci într-o vizită  la Templu.

       Pe 18 mai a avut loc prima întâlnire a membrilor fondatori ai noii biserici, în sediul închiriat de la Romtelecom, în fosta clădire Romtelecom din strada Gheorghe Doja nr. 12. Pastorul Nelu și-a exprimat admirația pentru cei prezenți, care au acceptat această schimbare uriașă în viața lor și au făcut pasul prin credință. A avut un mesaj de încurajare și de încredere în călăuzirea lui Dumnezeu iar apoi s-au stabilit câteva lucruri esențiale legate de amenajarea spațiului și de organizarea bisericii. 

       Duminica următoare, pe 25 mai, a avut loc prima Adunare Generală a noii biserici. (Adunare generală)

 

     S-a hotărât ca denumirea noii biserici să fie „Speranța”. Nelu Chiriță a fost ales în unanimitate în funcția de pastor al Bisericii Speranța. Tot atunci a fost ales și Comitetul Bisericii Speranța format din:

  • Nelu Chiriță – pastor
  • Alex Madincea (diacon) – secretar
  • Marcel Adascălului – cenzor
  • Sandu Pop – cenzor
  • Dan Mureșan – membru
  • Emil State (diacon) – membru
  • Petru Bercea – membru

       S-au întocmit actele oficiale pentru obținerea autorizației Bisericii Speranța. S-au stabilit obiectivele importante și urgente ale bisericii, prioritățile de lucru etc.  

      La 1 iunie 2008  a avut loc Slujba oficială de deschidere a Bisericii Speranța. (foto prima slujba) Au fost invitați toți pastorii din Alianța Evanghelică din Galați, care au transmis mesaje de încurajare și de susținere a Bisericii Speranța. A fost o sărbătoare deosebită, într-o atmosferă de bucurie și speranță.

La întâlnirile ulterioare ale Comitetului și la întâlnirile „Up-date” s-a dezbătut Filozofia de Lucrare a Bisericii și s-au stabilit Valorile, Viziunea, Misiunea, Obiectivele, Strategia și Organizarea Bisericii Speranța așa cum sunt ele în prezent. 

       De la bun început s-au format două echipe de Laudă și Închinare conduse de Dan Mureșan și Petru Bercea. (foto echipe laudă și închinare)








A luat ființă corul de tineri, Corul Speranța, dirijat mai întâi de Magda Bercea iar apoi de Miriam State. (foto corul Speranța)





Lucrarea cu femeile a fost condusă, de la începutul ei, de Mihaela Chiriță, soția pastorului Nelu, care a organizat întâlniri periodice pe diverse teme de interes pentru femei, la care puteau participa femei și din afara bisericii.




Punctul culminant fiind Conferința Femeilor, eveniment la care puteau participa femeile de la toate bisericile evanghelice din oraș, și la care și-au adus aportul vorbitori invitați din țară sau de peste hotare.  (foto Conferință femei)




Liderul de tineret a fost la început Alex Madincea iar după plecarea sa în Germania, departamentul a fost preluat de Dan Mureșan iar mai apoi de Cristi Adascălului. Școala Duminicală, cu cele două grupe de copii, a fost condusă de Rahela Bercea, apoi de Ramona Onișor iar învățătoare au fost: Branea Loredana, Lorina Mureșan, Ligia Mureșan, Geanina Adascălului, Luminița Dumitru, Mihaela Moscu și Dora Hristudor. În prezent, grupa de pre-adolescenți. condusă de Miriam Adascălului. (foto Școala Duminicală)




Corul de Copii a fost condus de Miriam State, Noemi Mureșan, Geanina Adascălului, Lorina Mureșan, Ligia Mureșan. (foto cor copii)




A luat ființă Echipa de Dramatizare condusă de Anda și Marian Stanca care a fost o mare bucurie pentru tineri și un ajutor eficient pentru acțiunile de evanghelizare. (foto echipa de scenetă)





Echipa care lucra în permanență la biroul bisericii și care ducea la îndeplinire în fiecare zi sarcini spirituale, administrative și organizatorice, era formată din pastorul Nelu Chiriță, Alex Madincea și Adi Popa. (foto echipă birou)




      A urmat organizarea pe departamente și alegerea liderilor. Slujbele au fost fixate duminica dimineața de la ora 10.00, cu toată biserica, după amiază, de la 18.00, slujbă specială pentru tineri, marți, 18.30, slujbă de rugăciune iar joi, 18.30 studiu biblic. La început, până la formarea grupelor de tineri, la studiu de joi participau toate vârstele, se formau grupe ad-hoc iar studiul avea o formă interactivă ce permitea participarea tuturor la discuții iar la final, fiecare grupă delega un purtător de cuvânt care prezenta concluziile la care a ajuns grupa respectivă. (foto studiu joi)




După formarea grupelor de tineri, conduse de Marian și Anda Stanca și respectiv, Petru și Rahela Bercea, întâlnirea comună de joi nu a mai fost posibilă. Joia a rămas ziua de întâlnire a Grupei de Seniori condusă de Sandu Pop.

       Au luat ființă trei grupe de rugăciune, una de bărbați condusă de Sandu Pop, una de femei, condusă de Virginica Neagu, și una de tineri, condusă mai întâi de Laurențiu Latu iar apoi de Paul Adascălului.

     Demn de remarcat este faptul că de la bun început biserica Speranța a organizat o mulțime de evenimente cu caracter de evanghelizare, pentru toate vârstele, cum ar fi: Campaniile anuale intitulate „Ofensiva Speranței”; Evenimentele pentru copii „Bucuria Copiilor; Campionate Sportive; Concerte de muzică creștină; Evenimentele pentru familii: „Family Cafe”; vizionări de filme creștine și multe altele. (foto acțiuni diverse)

Un aport deosebit la succesul acestor acțiuni l-a adus Echipa de Întâmpinare și Protocol condusă de Dorina Mureșan din care mai fac parte: Penina Adascălului, Gina Pop, Marcel Adascălului și alții. 

      Prima ediție a Taberei Speranța pentru tineri a avut loc în perioada 28 iulie – 02 august 2008. ( foto Tabăra)


Iar prima Ofensivă a Speranței a avut loc în perioada 01 noiembrie 2008 - 30 ianuarie 2009 fiind precedată de fiecare dată de o perioadă de 40 de zile de post și rugăciune în care s-a implicat pe rând toată biserica. Primul „Up-date” al Comitetului a avut loc la Slănic Moldova în perioada 06-08 noiembrie 2008.( foto Up-date)

       La începutul anului 2009 a apărut și primul număr al Newsletter-ului Bisericii Speranța, editat în condiții grafice deosebite de o echipă condusă de Alex Madincea, apoi de Laurențiu Latu, Daniel Onișor și Adi Popa. Implicați în această lucrare au mai fost și Noemi Mureșan, Gina Gociu, Mihaela Chiriță, Simona Anghel, Levi Căpătan și Ștefan Ioniță.(foto newsletter)



     În fiecare an Biserica Speranța a primit vizita unor diverse echipe de misiune de peste hotare și a organizat împreună cu acestea mai multe acțiuni de evanghelizare. (foto echipe misiune)




     În fiecare an, de asemeni, au fost oameni care s-au botezat la Speranța, spre bucuria tuturor celor ce compun această biserică și ca dovadă a faptului că Dumnezeu este cel care atinge oameni prin intermediul Bisericii Speranța.(foto de la toate botezurile pe ani)


-2009-


-2010-


-2011-


-2012-




-2013-


-2014-



     La finalul anului 2009 Biserica Speranța s-a mutat într-un spațiu nou, mai mare, în cadrul Complexului Comercial „Ultimul Leu”, Inelul de Rocadă, Strada Siderurgiștilor nr. 2. (foto spațiul nou)

     Pentru creșterea spiriluală a membrilor s-a hotărât ca întreaga biserică să urmeze un program de citire a Bibliei într-un an, s-au organizat studii, conferințe, mese rotunde și s-a acordat o atenție deosebită predicilor care trebuiau să fie clare, hrănitoare și aplicative. În acest sens au loc întâlniri regulate pentru toți cei care slujesc la amvonul bisericii, intitulate „Slujire responsabilă”, unde pot învăța tot ceea ce este important și esențial pentru o predicare de calitate.(foto masă rotundă)

     De altfel, excelența, în orice fel de slujire, a devenit un deziderat urmărit cu precădere de toți membrii de la Speranța ceea ce a dus la o calitate deosebită a slujbelor și a tuturor celorlalte activități. De asemeni, aprecierea și recunoștința pentru cei care slujesc, este un lucru firesc și normal. A devenit parte a culturii Bisericii Speranța, ca și atmosfera plăcută, neoficială și prietenească, ca și căldura cu care sunt întâmpinați noii veniți, ca și bucuria pe care o poți simți la fiecare slujbă, ca și hotărârea și dorința membrilor ei de a urma pe Dumnezeu, ca și alte și alte lucruri frumoase, pe care cei care au vizitat această biserică le-au remarcat și le-au apreciat. 

 

     Acesta este, în linii mari, începutul Bisericii Speranța. Istoria ei este mult mai complexă ca să poată fi redată aici, însă ea rămâne vie în inimile tuturor celor implicați, ca o amintire plăcută a modului extraordinar în care a lucrat și continuă să lucreze Bunul Dumnezeu. Istoria Bisericii Speranța nu s-a încheiat, ea continuă să fie scrisă în fiecare zi de toți aceia care o compun și care au ales să slujească lui Dumnezeu cu pasiune.

(Fotografiile aniversare pe ani)

4ani aniversare res

5ani aniversare res